Rața leșească (Cairina moschata)

Rața leșească provine din America. Exemplarele sălbatice trăiesc mai ales în zone împădurite, în apropierea apei, în timp ce exemplarele domestice sunt crescute astăzi în multe părți ale lumii. Rața leșească aparține unei alte specii decât rața domestică obișnuită, care descinde din rața mare.

Poate fi recunoscută după excrescențele roșii și cărnoase din jurul ochilor și al ciocului. Exemplarele domestice pot fi albe, negre, pestrițe sau de alte culori. Masculii sunt de obicei mult mai mari decât femelele, iar excrescențele roșii de pe capul lor pot fi mai pronunțate.

În ciuda numelui său maghiar, care înseamnă „rață mută”, nu este complet lipsită de glas. În loc să măcăie zgomotos ca rațele domestice obișnuite, masculii scot mai ales sunete asemănătoare unui șuierat sau pufăit. Comunică între ei și prin postura corpului și mișcările cozii.

Rațele leșești sunt omnivore. Mănâncă părți de plante și semințe, dar și insecte, melci și alte animale mici. Membranele dintre degete le ajută să se deplaseze prin apă, iar ghearele puternice le permit să se sprijine pe sol și să se prindă de crengile copacilor.

Femela depune de obicei mai multe ouă, pe care le clocește aproximativ 33–35 de zile. La scurt timp după eclozare, bobocii își pot urma mama, care îi conduce și îi protejează până devin independenți.