Lemurul cu coadă inelată (Lemur catta)
Areal și habitat: Lemurul cu coadă inelată este o specie endemică, fiind întâlnit exclusiv în regiunile sudice și sud-vestice ale Madagascarului. Preferă pădurile-galerie, situate de-a lungul cursurilor de apă, însă populațiile pot fi identificate și în zone cu tufărișuri xerofite, păduri montane umede sau păduri cu frunze căzătoare.
Regim alimentar: Este o specie oportunistă, având un spectru trofic extrem de larg. Dieta sa include fructe, frunze, tulpini, flori și secreții vegetale (rășină, latex, sevă), dar și hrană de origine animală, precum păianjeni (inclusiv pânza acestora), cameleoni, omizi, insecte, păsări de talie mică și material provenit din mușuroaiele de termite.
Originari din Madagascar și Insulele Comore, lemurii fac parte din subordinul Strepsirrhini (cunoscuți adesea sub denumirea de prosimieni). Această clasificare se datorează faptului că posedă trăsături specifice primatelor – cum ar fi unghiile plate și degetul mare opozabil – păstrând în același timp caractere primitive, precum structura dentară specifică, ce îi diferențiază de maimuțele „adevărate”.
Cel mai emblematic reprezentant al acestui grup este lemurul cu coadă inelată (Katta). Este ușor de recunoscut după coada sa lungă, marcată de inele alb-negru, pe care o ține ridicată sub formă de arc în timpul deplasării. Spre deosebire de majoritatea celorlalte specii de lemuri, aceștia sunt preponderent tereștri, petrecând o perioadă considerabilă la sol. Totodată, sunt animale diurne, fiind activi pe parcursul zilei.
Trăiesc în grupuri sociale complexe, ce pot cuprinde până la 30 de indivizi. Aceste trupe sunt guvernate de un sistem matriarhal (dominanță feminină), masculii fiind supuși unei ierarhii sociale rigide. Un comportament social distinctiv este „baia de soare” colectivă din primele ore ale dimineții, când adoptă o postură verticală, similară poziției de yoga, pentru a capta căldura solară.
Comunicarea în cadrul grupului este extrem de sofisticată, bazându-se pe semnale vizuale, vocale și olfactive. Specia este capabilă să emită 28 de vocalizări distincte. Coada lungă, formată din 30–32 de inele alb-negru, are rol în menținerea echilibrului, dar servește și ca „steag” vizual pentru coeziunea grupului în timpul deplasării.
Marcarea olfactivă reprezintă, probabil, cel mai important instrument de comunicare. Lemurii posedă glande odorifere specializate situate la nivelul încheieturilor mâinilor, la axile (glande axilare) și în regiunea anogenitală. Aceste semnale chimice, coroborate cu display-urile vizuale, permit un schimb complex de informații între membrii grupului.
Főemlősök rendje (Primates)
Makifélék családja (Lemuridae)
IUCN Redlist: EN (Endangered)
I.
