Bibilică (Numida meleagris f. domestica)

Ordin: Galliformes
Clasă: Numididae

IUCN Red list: –

Habitat

Păsările de Guineea sunt originare din Africa, unde trăiesc în grupuri familiale de 15–20 de indivizi.

Informaţii

Dieta: omnivoră. Bibilica este nativă din Africa, unde trăiește în grupuri familiale de 15–20 de indivizi. Poartă pe cap o creastă osoasă distinctivă (cască), care este mai mare la masculi decât la femele. Penajul său este închis la culoare, cu picățele deschise. Prin domesticire, talia sa a devenit ceva mai mare, însă în toate celelalte privințe și-a păstrat instinctele și comportamentele de pasăre sălbatică: are o natură sperioasă și „certăreață”.

Extrem de alertă, bibilica este un „câine de pază” excelent, semnalând sosirea oaspeților cu mult înainte ca aceștia să ajungă la poartă. Se refugiază prin zbor la orice zgomot neobișnuit. Sunt zburătoare excelente și pot parcurge până la 10 km pe zi; nu se întorc întotdeauna la adăposturile lor peste noapte, alegând adesea să înnopteze într-un copac.

În Ungaria, bibilicile erau deja crescute la începutul secolului al XX-lea, deși numărul lor a scăzut în anii 1980. Sunt valorificate pentru ouă, carne și pene. Coaja ouălor este groasă, ceea ce permite păstrarea lor pentru o perioadă lungă de timp. În secolul al XIII-lea, erau ținute în principal ca păsări ornamentale în mănăstiri și în parcurile de vânătoare nobiliare.

Bibilica apare și în mitologia greacă veche. Conform legendei, după moartea prințului Meleagru, surorile sale l-au plâns atât de profund încât zeilor li s-a făcut milă de ele și le-au transformat în păsări – astfel au apărut bibilicile. Se spune că punctele albe de pe penele lor sunt lacrimile căzute ale surorilor, iar strigătul lor plângător evocă amintirea doliului veșnic. Din acest motiv, vechii greci numeau bibilica uneori pasărea „meleagris”, în memoria lui Meleagru, denumire care se păstrează și astăzi în numele său științific latin.