Cămilă bactriană (Camelus bactrianus)

Ordin: Artiodactyla
Clasă: Camelidae

IUCN Red List: NE (Not evaluated)
Forma sălbatică a acestei specii este acum pe cale de dispariție!

A fost domesticit acum aproximativ 4000-4500 de ani.

Habitat

Asia, la nord de Himalaya

Informaţii

Cămila bactriană, cu două cocoașe, și cămila africană cu o singură cocoașă sunt adesea numite „corăbiile deșertului”. Această denumire provine nu doar din mersul lor legănat, ci și din faptul că timp de secole au fost cel mai sigur mijloc de transport în regiunile aride și pustii. Corpul lor este perfect adaptat la condițiile extreme ale vieții în deșert. Astăzi, cămila bactriană sălbatică mai supraviețuiește doar în câteva zone ale deșertului Gobi, unde trăiește în grupuri mici de aproximativ 30 de indivizi.

Cocoașele cămilei sunt, de fapt, rezerve de grăsime din care organismul poate obține energie și apă atunci când este necesar. Globulele sale roșii au o formă specială, ceea ce face ca sângele să se îngroașe mai lent. Astfel, cămila poate rezista până la două săptămâni fără să bea apă. Ochii sunt protejați de gene lungi care apără animalul de soare și de nisip, iar nările se pot închide pentru a împiedica pătrunderea nisipului. Dacă este nevoie, cămila poate supraviețui chiar și hrănindu-se cu resturile unor animale moarte.

Iarna dezvoltă o blană groasă și deasă care o protejează de frigul sever, în timp ce vara blana devine mult mai scurtă. Picioarele sale late împiedică afundarea în nisip. Cea mai mare parte a greutății corpului se sprijină pe pernițele tălpilor, iar copita atinge solul doar pe o suprafață mică, ceea ce permite deplasarea stabilă pe teren nisipos.