Ibis cu cap pleșuv nordic (Geronticus eremita)

Ordin: Pelecaniformes
Clasă: Threskiornithidae

IUCN Red list: EN (Endangered)

I.

Habitat

Ibisul chel nordic se întâlnește în zone deschise, precum pășuni, munți stâncoși și zone semideșertice, adesea în apropierea cursurilor de apă.

Informaţii

Dietă și aspect: Dieta sa constă în principal din insecte, larve și viermi. Are un cioc lung, curbat în jos, și un penaj negru cu un luciu verzui caracteristic.

Până acum aproximativ 300 de ani, ibisul cu cap pleșuv nordic trăia în Alpi, Africa de Nord și Orientul Mijlociu. În prezent, supraviețuiește în părți din Maroc, Turcia și Siria. Datorită programelor de reintroducere, acesta s-a stabilit din nou și în Europa. Puii se nasc cu pene care le acoperă capul, dar acestea se pierd treptat pe măsură ce înaintează în vârstă. Din cauza aspectului său neobișnuit, reprezentările timpurii ale păsării au fost adesea considerate simple produse ale imaginației. În antichitate, acesta avea propriul său hieroglif, care însemna „spirit” (akh). În 1504, Arhiepiscopul de Salzburg a interzis vânătoarea acestuia, făcându-l, probabil, primul animal protejat din istorie.

Ibisul cu cap pleșuv nordic cuibărește în zone stâncoase, construindu-și cuibul din ramuri și frunze. Aceștia se înmulțesc în colonii, iar ambii părinți împart responsabilitatea creșterii puilor.