Saki cu fața alba (Pithecia pithecia)

Habitat: Pădurile tropicale din America de Sud

Hrană: Omnivor

Saki cu fața albă trăiește de obicei în coroanele copacilor, la înălțimi de aproximativ 15–20 de metri. Acolo își găsește și locul pentru odihna de noapte. Atunci când caută hrană, poate coborî pe nivelurile inferioare ale coronamentului sau uneori chiar la sol. Preferă zonele bogate în arbori fructiferi. Dacă fructele sunt puține, consumă și insecte, flori și frunze, dar semințele sunt de asemenea o parte importantă a dietei.

Numele său provine din aspectul caracteristic. Masculii sunt în mare parte negri, cu fața înconjurată de blană albă, în timp ce femelele au o culoare brun-cenușie și o dungă deschisă care se întinde de la ochi până la nas.

Se deplasează foarte abil printre ramurile copacilor. Coada lungă îi ajută la menținerea echilibrului și la dirijarea săriturilor, însă nu este prehensilă și nu poate fi folosită pentru a se agăța.

Sunt animale sociale care trăiesc în mici grupuri familiale de două până la patru exemplare. Membrii grupului se deplasează împreună în timpul zilei și pot parcurge zilnic 1–2 kilometri. Pentru comunicare și marcarea teritoriului folosesc atât sunete, cât și semnale olfactive.

Atunci când observă un prădător terestru, scot sunete de alarmă și încearcă uneori să îl alunge împreună. Totuși, cel mai mare pericol pentru ei îl reprezintă păsările de pradă, în special acvila harpie, cunoscută pentru faptul că vânează primate. Când o observă, emit mai întâi un semnal de avertizare, apoi rămân nemișcați și se ascund în coroana copacilor.

Primates / Cebidae

IUCN Redlist: LC (Least Concern)

II.