Pinguinul african este singura specie de pinguin originară din Africa. Trăiește și cuibărește în colonii pe coastele stâncoase și pe insulele din sudul Africii. Denumirea maghiară a speciei, care înseamnă „pinguin cu ochelari”, provine de la porțiunile de piele rozalie aflate deasupra ochilor. Acestea au un rol important în reglarea temperaturii corpului.

Asemenea rudelor sale din regiunile polare, pinguinul african are un penaj alb-negru, însă este mult mai mic. Aspectul asemănător unui frac este important pentru camuflaj. Privit de jos, abdomenul său alb se confundă cu suprafața luminoasă a apei, ascunzându-l de prădătorii acvatici. Privit de sus, spatele negru se contopește cu adâncurile întunecate, astfel încât este mai greu de observat de păsările răpitoare.

Deși există o mică diferență de talie între masculi și femele, exemplarele pot fi diferențiate cel mai ușor după dispunerea petelor negre de pe abdomen. Acest desen este unic pentru fiecare pinguin, asemenea amprentelor digitale ale oamenilor.

Deși pinguinii sunt păsări, nu pot zbura, deoarece s-au adaptat vieții acvatice. Nu își folosesc aripile pentru a zbura prin aer, ci pentru a înota. Asemenea păsărilor zburătoare, au pe stern o carenă bine dezvoltată, de care sunt fixați mușchii puternici necesari deplasării prin apă. Picioarele scurte, prevăzute cu membrane interdigitale și folosite asemenea unor cârme, sunt poziționate în partea posterioară a corpului hidrodinamic.

Spre deosebire de oasele pneumatizate ale păsărilor zburătoare, oasele pinguinilor sunt dense și grele, ceea ce le facilitează scufundarea. Cei mai rapizi pinguini pot înota cu viteze de până la 36 de kilometri pe oră. Unele specii se pot scufunda până la o adâncime de 30 de metri și pot rămâne fără aer timp de 15–20 de minute.

Pinguinii africani vânează în principal pești marini, în special sardine și macrou, dar consumă și nevertebrate marine, precum calmari și crustacee mici.

Pinguinul african este o specie monogamă și își alege un partener pentru întreaga viață. Se poate reproduce pe tot parcursul anului, deși împerecherea are loc mai ales între noiembrie și mai. Femela își depune ouăle în cavități de cuibărit dintre stânci, iar puii eclozează după 38–42 de zile.

La început, puii nu seamănă cu părinții lor alb-negri. Penajul lor este tern, spatele fiind brun-cenușiu, iar pieptul de culoare crem. Năpârlesc și dobândesc penajul adult în jurul vârstei de trei ani.

La fel ca în cazul altor păsări, îngrijirea penajului este vitală pentru pinguini. În lipsa toaletării regulate, penele rămân murdare și încâlcite și nu mai protejează corespunzător corpul păsării împotriva frigului sau a căldurii. În cazul păsărilor zburătoare, penele neîngrijite nu își mai îndeplinesc corespunzător nici rolul în zbor, ceea ce le poate împiedica să își procure hrana sau să scape de pericole.

Majoritatea păsărilor își îngrijesc penajul singure. La pinguinii africani s-a observat însă că exemplarele se ajută reciproc la aranjarea și curățarea penelor de pe cap și gât.

În anul 2008, pinguinul african era încă încadrat în categoria speciilor vulnerabile pe Lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). În ultimii ani, populația sa a scăzut însă considerabil, în principal din cauza pescuitului intensiv și a reducerii numărului animalelor care îi servesc drept pradă. Accidentele petrolierelor de pe rutele maritime aglomerate din sudul Africii reprezintă, de asemenea, o problemă gravă, deoarece scurgerile de petrol pot provoca moartea a mii de pinguini.

Pentru a preveni continuarea declinului drastic și dispariția speciei, măsurile de protecție au fost înăsprite, iar pinguinul african a fost reclasificat drept specie pe cale de dispariție. A fost creat și un program european de reproducere pentru conservarea speciei, la care participă și Grădina Zoologică din Szeged.